Cum sa ne supraveghem si sa cercetam cu grija cele ce ne privesc pe fiecare. Cum sa punem fata in fata faptele noastre cu poruncile lui Hristos
[…]Ce inseamna, asadar, a fi atent la sine si a se supraveghea? A fi atent la sine inseamna a grai cu sine astfel: - Oare nu cumva sunt eu stapanit de vreo patima? Fiindca aflu din Sfintele Scripturi ca cel ce are chiar si numai o patima nu intra intru Imparatia Cerurilor, precum e scris: "Daca cineva pazeste toata Legea, dar calca o singura porunca, se face vinovat de toate”. Tot asa supravegherea de sine inseamna a grai cu sine asa: - "Oare niciodata n-am nesocotit cutare sau cutare porunca? Nu cumva sunt nepasator, o nesocotesc si n-o pun in practica?”. Fiindca zice Hristos Dumnezeu: "O iota sau o cirta nu va trece din Lege pana nu se vor implini toate” (Matei 5,18) si: "cel ce va strica una dintr-aceste porunci mai mici, si va invata asa pe oameni, acela mai mic se va chema intru Imparatia Cerurilor” (Matei 5,19). Sa nu fim neatenti la Dumnezeiestile Scripturi. Cand le citim sa ne privim in ele, sa ne uitam si sa ne cercetam ca intr-o oglinda sufletul si starea in care ne gasim.
Ce vreau sa zic? Auzim pe Domnul: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor” (Matei 3,2). Sa cugetam si noi cum ne-am petrecut zilele vietii noastre: daca ne-am cait cum se cuvine, vom spori si vom creste in faptele cele bune; daca am fost nepasatori, sa ne indreptam. Auzim iarasi: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor” (Matei 5,3). Sa ne cercetam si sa ne probam in orice prilej umilitor, adica in ocari si in necinste, in dispret, si sa vedem daca se afla in noi aceasta virtute: smerenia. Cine o are cu adevarat, le rabda pe toate fara intristare si fara descurajare si nimic din cele ce i se intampla nu-i raneste inima. Iar daca se simte putin jignit, el nu se tulbura peste masura din pricina aceasta, ci pentru aceasta mica rana la inima, (ca adica s-a intristat putin in loc sa primeasca cu bucurie ocarile), el se umileste, se biciuieste, se intristeaza si plange, si retragandu-se in camara cea ascunsa a sufletului sau a chiliei sale, se arunca inaintea lui Dumnezeu si i se marturiseste, ca si cum si-ar fi pierdut toata viata.
Auzim iarasi: "Fericiti cei ce plang”. Vezi ca Hristos nu zice: "cei ce au plans”, ci cei ce plang totdeauna! Sa ne cercetam si aici si sa vedem daca plangem in fiecare zi. Ca daca ne-am facut smeriti prin pocainta, fara indoiala ca nu vom petrece nici o zi, nici o singura noapte fara lacrimi, fara intristare si fara umilinta. Si iarasi: "Fericiti cei blanzi”. Oare cel ce plange in fiecare zi, va putea trai in manie si sa nu fie bland? Ca precum apa stinge flacarile focului, tot asa intristarea si lacrimile sting furia sufletului, incat chiar omul care a fost stapanit multa vreme de manie se schimba si ajunge la o liniste durabila. Tot acum sa ne cercetam daca suntem blanzi, pentru ca cel bland cu adevarat nu sufera cu nici un chip sa vada calcate poruncile lui Dumnezeu, ci, ca si cum el insusi ar pacatui, nu inceteaza a se tangui pentru cei pacatosi.
Sa ne cercetam apoi daca ne este foame si sete de dreptatea lui Dumnezeu. Pentru ca se poate ca cineva sa se afle in dreptate, fara sa-i fie foame si sete de ea. Iar dreptate, Dumnezeu este, ca este numit "Soarele Dreptatii” si cui ii este foame si sete de El, socoate gunoaie toata lumea si lucrurile ei, iar in onorurile celor mari nu vede decat rusine, daca mai este cat de putin simtitor la onorurile omenesti. Zice iarasi Mantuitorul: "Fericiti cei milostivi!” Dar cine sunt cei milostivi? Oare cei ce isi impart averile sau hranesc pe cei flamanzi? Nu, desigur ca nu, dar cine? Cei ce s-au facut saraci pentru Cel ce a saracit pentru noi, cei care nu au nimic de dat, iar duhovniceste nu uita niciodata pe saraci, pe vaduve, pe orfani si pe bolnavi, pe care adesea ii vad, le este mila de ei si varsa lacrimi fierbinti pentru ei, cum facea Iov, care zicea: "Eu am plans pentru toti cei nedreptatiti”. Cand au cu ce, fac si ei milostenie, dar mai ales nu inceteaza niciodata a spune tuturor cele pentru mantuirea sufletului, ascultand de Cel ce a zis: "Am ascultat fara de viclenie si invat pe altii fara zavistie”. Pe acestia ii fericeste Domnul, acestia sunt adevaratii milostivi si cu aceasta milostenie ei urca ca pe o scara la desavarsita curatenie a sufletului. Pentru aceasta Dumnezeu a numit fericiti pe cei curati cu inima, zicand: "fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”, stiind El, ca Dumnezeu si Cel ce a pus Legea, ca daca sufletul nu ajunge la aceasta stare, nu poate sa se intristeze necontenit, nici sa fie cu adevarat bland, nici sa-i fie sete de Dumnezeu, nici sa se curete de patimi, nici sa devina ca o oglinda curata, dar si ca fara toate acestea, niciodata nu va contempla curat fata Stapanului. Iar sufletul care a ajuns astfel vede pe Dumnezeu in toate, se afla in pace cu El si pacea se statorniceste intre Dumnezeu, Facatorul nostru, si sufletul potrivnic mai inainte Lui, si atunci, ca un facator de pace, este numit de Dumnezeu: "Fericit” ca zice: "Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Aceia, deci, care singuri de bunavoie s-au impacat cu Cel ce a venit sa dea pace celor de aproape si celor de departe; cu Cel ce a venit sa ne impace pe noi, dusmanii Sai, cu propriul Sau Tata si sa faca una ceea ce era despartit, adica sa ne faca partasi Preasfantului Duh si El insusi sa ia trupul nostru. Este limpede, ca cei care-L vad, s-au impacat cu El, au ajuns la pacea dorita si s-au facut fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care judeca, cine este cel ce osandeste? Dar daca tu nu iubesti pe fratele tau pe care-l vezi, cum vei iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vezi?” Iar daca noi nu putem sa-L iubim sau mai bine zis nu voim, e limpede ca nici nu ne-am impacat cu El. Sa ne silim deci, fratilor, sa facem dimpotriva, ca sa-L vedem sa ne impacam cu El si sa-L iubim, asa cum ne-a poruncit El din tot sufletul.
Apoi auzim si aceste cuvinte: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate”. Sa ne cercetam pe noi insine daca si noi suntem prigoniti din pricina vreunei porunci a lui Dumnezeu; fiindca "toti cei ce voiesc sa traiasca in Hristos vor fi prigoniti”, spune Apostolul. De aceea Hristos adauga aceste cuvinte: "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri”.(Matei 5,11-12). Pentru ce a pomenit abia la urma pe cei prigoniti si ocarati si le porunceste cu putere: "Bucurati-va si va veseliti?” Pentru ca cel ce in adevar s-a pocait de pacatele sale si s-a facut smerit, repet, se intristeaza in fiecare zi, e bland, ii este foame si sete din adancul sufletului de Soarele Dreptatii, e milostiv si milos ca unul care a simtit ca pe ale sale patimile, necazurile si slabiciunile tuturor si, plangand si curatindu-se, el vede pe Dumnezeu, e impacat cu El, e in adevar pasnic si vrednic sa fie numit fiu de Dumnezeu. Un astfel de om, chiar daca e prigonit, lovit, ocarat, palmuit, insultat cu tot felul de cuvinte urate, le rabda cu bucurie si cu negraita veselie. Acestea stiindu-le, Stapanul a zis cu hotarare: "Bucurati-va si va veseliti!”.
Cel ce insa nu este asa si nu are bucurie revarsata in adancul fiintei sale, cum va putea rabda el toate acestea fara ranchiuna? Niciodata! Asadar, parintilor si fratilor, sa ne silim din rasputeri in fiecare zi si in fiecare ceas daca se poate, sa ne judecam pe noi insine; sa nu contenim niciodata a ne cerceta si, precum am zis, sa trecem prin toate poruncile, sa ne cercetam fata de fiecare din ele si sa ne observam pentru a ne cunoaste. Daca am gasit ca am implinit vreo porunca, sa multumim Stapanului si Dumnezeului nostru si sa ne straduim s-o implinim si mai deplin; daca am uitat vreo una sau n-am implinit-o, sa ne silim, va rog, s-o implinim desavarsit ca, nu cumva neglijand-o, sa fim numiti mai mici intru Imparatia Cerurilor. Astfel, pas cu pas, urcand ca pe treptele unei scari, vom ajunge, sunt sigur de aceasta, la Cetatea Cerului, unde se afla Stapanul nostru Care asteapta sa ne zica: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!” (Matei 11,28). […]
Sfantul Simeon Noul Teolog